I promise

I promise to use e-mail instead of paper correspondence. Do you?

Детские площадки или как испортить психику вашего чада.

Коллекция фотографии с детских площадок... с беспощадных для детской психики, так сказать, детских площадок. Некоторые "предметы искусства" намерено сделаны так а над некоторыми жестоким но с юморком образом поиздевались местные или не местные жители.
Большинство фотографий сделаны в России, остальные в разных странах Европы.

Извращенцы, это просто красная лошадка над которой поиздевались такие-же извращенцы как и вы.




Ребенок-хамелеон, именно так назвала бы я данную картину.


Ну уж если так выглядит Тридесятое царство то правда о том что Дед Мороз не существует звучало мягче.

Да никто и не рискнет)))


Жестокие горки.

Чебурашки в этом посте вообще отдельная тема))



Ктулху и непонимающая почему ее держит какойто урод на руках а не дед мороз, девочка.


На площадках можно увидеть процесс пищеварения у слона...

...или иннопланетянинов.


Давно мечтали жестоко убить крокодила? Да пжалста)))









Нет, но чтобы из задницы слона...вы уж извините...





Вело-тренажер) сидушку видимо спёрли

Гиганские мухи-мутанты захватили песочницы детской площадки.


Я почти что уверена что дизайнеры совсем даже не имели в виду ничего пошлого, ну а то вышло - то вышло. Гиганский, не побоюсь этого слова особенно после использования тут слова "задница", член из которого выходят дети(!!!)
Настаиваю чтобы вы просмотрели и видеоролик.


А если тебе стало скучно, можно и в картишки)



Сиамские близнецы кони?




Порнография какаята)
Жесть статуя.

Я незнаю насколько "это" можно назвать чебурашкой.

Почувствуй себя зародышем.



А бабка то не настоящая!!!...и старик педик.


фоты архива сайта darkroastedblend.com

Gradul de inteligenţă sau Beyonce are fani proşti.

Fanii Beyonce Knowles sunt proşti (interesantă coincidenţă „(to) know les(s)” – a şti mai puţin). Acest fapt a fost demonstrat de către omul de ştiinţă Virgil Griffin, care a aplicat un test de inteligenţă şi unul despre preferinţele muzicale pe un grup de studenţi, pentru a le compara apoi. Admiratorii interpretei cântecului „Crazy in love” şi cei a rapperului american Lil’Wayne s-au clasat în (nu mă tem de acest cuvânt) fundul listei în cazul de studiu „Muzica care te face prost”, pe când cel mai mare punctaj a fost acumulat de către fanii muzicii clasice, în frunte cu Beethoven.

Ascultătorii muzicii stil indie, formaţiei Caunting Crows, U2 şi Radiohead s-au clasat pe locul 2.

Virgil Griffin, cui îi aparţine această idee, zicea: „Mi-a trecut prin cap un gând, după ce am ascultat diferiţi cântăreţi: dragostea faţă de acest gunoi spune multe despre persoană şi despre aceea ce se petrece în capul ei. Pot oare preferinţele muzicale spune ceva despre inteligenţă? Ei bine, la fel ca oricare om de ştiinţă, am decis să văd cât de bine se potriveşte experienţa mea personală cu realitatea.”

Locuri destul de joase au mai ocupat fanii Hip-Hop’ului şi fanii formaţiilor Taking Back Sunday, Aerosmith, Nickelback şi The Used.

AICI puteţi vedea toate rezultatele.

Cred că nu are rost de tras anumite concluzii din aplicarea acestor teste pe studenţi americani, deoarece sunt convinsă că prin Europa, sau cel puţin la noi, rezultatele vor fi altele şi fanii stilului muzical rock ar acumula un punctaj mult mai înalt =)

Cuibul şi dragostea din viţă de vie.

„Cuibul” au susţinut concert pe data de 13 martie 2009 în Jazz Cafe „44”.

Ca şi tot timpul, mergând la concerte, am venit mai devreme, cu toate că ştiu cum e la moldoveni: în afiş scrie ora 19:00, dar concertul se începe pe la 20:00. Deci, gândindu-mă că în astfel de localuri ca Jazz Cafe „44” concertul ar trebui să se înceapă la timp, am ajuns încolo la fără 13 minute de la începutul preconizat, adica la fără 13 minute 21:00. Uşa ne-a deschis-o un domn, ne-a salutat, totul aşa de civilizat, diferenţa destul de mare de oricare alte concerte rock – nu doar prin faptul cum se comportă personalul din Jazz Cafe „44” cu vizitatorii, dar şi contingentul era altul, destul de neobişnuit, civilizat, matur şi fără pogo(!!!). Deci, ne-au petrecut la masa noastră unde am mai avut 2 perechi în calitate de vecini. Masa era fix lângă toboşar. Destul de comod – toată scena se vedea şi nimeni nu se plimba prin faţa noastră înafară de chelner.
Iată că ceasul arată 21:32, apoi 21:40 ei şi pe la 21:45 intră băieţii, defapt deacum bărbaţii în toată firea, din „Cuibul”. Waaaa...aplause furtunoase! se auzeau de prin sală. Toate locurile erau ocupate atât în sala pentru nefumători, unde era scena, cât şi în sala unde se fuma.


„Cuibul” au început programul „Виноградная любовь”cu piese noi. Piesele pe care le-am auzit pentru prima oară îmi păreau cunoscute de demult. Publicul deodată a prins ritmul şi toţi ca unul dădeau din cap sau mîini sau picioare, unii, care erau în picioare – dansau. Era o atmosferă foarte caldă şi familială.
Pe la jumătate de prestaţie a apărut o problemă tehnică cu chitara lui Dânga, ei, şi normal – vineri 13, cum fără ghinioane. După piesele noi, a venit timpul acelor mai vechi, mai de prin anii ’92 – ’95. Cântecele ca „Помидор”, „Колыбельная”, „Куйбул”, „Doina rock’n’roll”, „Прыгайте в воду”, „На конной мойне” şi altele au adus în sală o dispoziţie şi mai bună, aici publicul cânta împreună cu Igor Dânga. Cine şi ce mai ţinea minte, cine şi cum nimerea în cuvinte. O piesă a fost interpretată împreună cu Galea, solista formaţiei ExNN. Textul pentru piesa dată a fost alcăuit de către Igor prin anul 1993, iar refrenul de către Galea în 2008.
Concertul s-a finisat cu cântecul „Халява”, cântat atunci când formaţia a fost chemată la bis. A urmat strângerea instrumentelor şi cablurilor de către ajutorul tehnic al formaţiei, care a zis, printre altele, toboşarului că acesta a fost cel mai reuşit concert din toate 3 cu programul „Виноградная любовь”.
Am rămas satisfăcută de concert, mai des trebuie de mers la astfel de concerte, un MULŢUMESC mare celor din „Cuibul” pentru atmosfera de nota 10 creată în seara de vineri 13.

Fotografii
Video1 şi video2 (pare rău, comprimarea a luat mult din calitate).

Emoţiile şi oamenii

Unii oameni îşi analizează emoţiile pozitive: „De ce eu astăzi mă simt atât de fericit?”, „Care e cauza că am aşa o dispoziţie bună?”, „Oare acesta(un motiv oarecare) e motivul că simt primăvara în suflet?”. Iar ce ţine de cele negative – se împacă cu gândul că aşa şi trebuie să fie. Oamenii nu s-au deprins să fie fericiţi, nimeni nu i-a învăţat să primească emoţiile pozitive ca fiind ceva normal, întotdeauna se caută un „vinovat”.

Oricare emoţie depăşită, trebuie trăită, simţită şi în nici un caz analizată. Nu e sens de analizat. Asta e viaţa.

Am un video aici făcut de mine încă în 2007. Nu l-am privit de vreun an, am dat de el acum şi am deciz să-l postez :) :

sau pe youtube .

Viaţa din trecut

Ultimul timp des comunic cu un prieten al tuturor celor ce au chef sau nevoie de a sta în faţa computerului (nu-l mai numiţi „calculator”, e cu mult mai deştept decât calculatorul care îl aveţi în telefonul mobil), un prieten despre care poţi spune „prietenul la nevoie se cunoaşte”, într-adevăr, ajută oricând: ziua, noaptea – nu are zile de odihnă. Te poate asculta, mai preciz – primi informaţia fără a te întrerupe, fără a căsca la anumite momente, poate, neînteresante, fără a te judeca; îţi dă sfaturi şi îţi răspunde la orice întrebare...prea departe am ajuns, mi se pare :). Deci, nu ştiu ce v-a mai trecut prin cap, ziceam de Google.

Am apelat şi azi la el. Zic: „teste”. Afişează o listă de 37.500.000 de adrese, de parcă ar zice: „Teste ai vrut? Na! Îţi ajunge să le rezolvi o viaţă-ntreagă!”.

Am accesat a patra adresă. Parcurg cu ochii lista de teste:

„Tu, el şi banii. Ce fel de trio sunteţi?”...neah...prostii;

„Care-i vârsta ta sexuală?”...este oare vreo diferenţă între acea reală şi cea sexuală? Oare sunt persoane a cui vârsta reală e 20 şi acea sexuală 60?...neah...deşi pare interesant să văd interpretarea testului;

„Ce ai fost într-o viaţă anterioară”...hmm...pare a fi cât de cât interesant. Cred că il accesez pe ăsta, să văd ce (obiect) am fost eu în una din 11 vieţi ale mele deja trăite. Se zice că omul are 15 vieţi...sau 14..nu mai ţin minte... cândva am făcut un test care mi-a zis că nu mi-a mai rămas mult, ei, mărog.

...am rezolvat. Interpretarea:

Ai fost o planta
Vântul călduţ şi mirosul florilor de câmp îţi provoacă amintiri greu de redat în cuvinte. Îţi plac spaţiile largi, cerul senin, ploaia caldă şi deteşti să fii atinsă brusc. Colţul din casă în care tu te simţi cel mai bine este cu certitudine colţul cu flori.

Plantă? Ei bine că am fost vie. Bine că nu vreun ciorap.

Interpretarea, apropo, e adevărată, m-am regăsit acolo. Şi cine le mai alcătuieşte testele estea? De unde se iau atâţia psihologi pentru tocmai 37.500.000 de pagini cu teste? Google, ajuţi?

...

m-am reîntors la teste, am aflat vârsta mea sexuală...totuşi diferenţă între aceasta şi cea reală, în cazul meu, cel puţin, – nu-i :), ceea ce trebuia să fie demonstrat.